Recenzie „Crimă și pedeapsă” de F. M. Dostoievski

Distribuie dacă îți place!
Timp necesar pentru lectura acestui articol: 6 minute
  • Titlu: Crimă și pedeapsă
  • Autor: F. M. Dostoiesvki
  • Editura: CORINT
  • An apariție: 2014
  • Nr. pagini: 592
  • Disponibilă: aici!

Romanul reprezintă una dintre capodoperele dostoievskiene și una dintre marile opere ale literaturii universale, în care, așa cum spunea Albert Kovács: „Formula romanului dostoievskian – definit de trăsături ca: psihologic, realist-fantastic, ideologic sau filozofic – își găsește întruchiparea perfectă, pentru prima dată. [..] Geneza formulei coincide cu geneza romanului. […] Etalon al romanului dostoievskian, Crimă și pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială din partea criticului, el se recomandă singur ca o capodoperă a literaturii ruse și universale, receptată ca atare pretutindeni, alături de Don Quijote, Hamlet, Faust, Roșu și Negru, Război și pace, Madame Bovary…”

Romanul conține șase părți și un epilog. Prefața este semnată de regretatul prof. univ. dr. Albert Kovács, unul dintre cei mai buni cunoscători ai creației dostoievskiene din țara noastră despre care a scris valoroase lucrări de critică literară − precum Poetica lui Dostoievski (1987) sau Dostoievski: Quo vadis homo? Sensul existenței și criza civilizației (2000) – și din care a și tradus, în colaborare cu Nicolae Iliescu volumul Dostoievski despre literatură și artă (2000) și în onoarea căruia a înființat Societatea „Dostoievski” din România pe care a condus-o până în ultima sa clipă.

*Recenzie*

„Crimă și pedeapsă” este un roman de la care am avut încă de la prima pagină așteptări foarte mari, așteptări care s-au împlinit înzecit. Un roman psihologic extrem de profund (de asemenea cu ceva tente romantice), foarte bine scris și pe care l-am savurat chiar dacă acțiunea în sine, nu este extrem de bogată.

Totul începe când tânărul Raskolnikov, fost student la drept, dar care a fost nevoit să renunțe la studii deoarece nu mai avea cu ce să le plătească, ajunge la concluzia că omenirea se împarte în două categorii: oamenii normali și oamenii excepționali. Aceștia din urmă, având o inteligență aparte și o înclinație deosebită spre a face o descoperire sau a aduce o schimbare în lume, aveau dreptul, prin natura lor, să încalce legile societății în care trăiau, pentru a ajuta la evoluția acesteia. Raskolnikov, deranjat în subconștient de sărăcia în care trăia și de faptul că nu își putea ajuta mama și sora să trăiască mai bine, alături și de vestea că Dunia, sora sa, se va căsători din interes, cu un bărbat bogat, sacrificându-se astfel pentru mamă și frate, îl determină pe Raskolnikov să ia decizia cutremurătoare de a o ucide pe bătrâna cămătăreasă, unde el însuși amanetase câte ceva, pentru a avea bani de trăit.

Bătrâna era extrem de bogată și totuși nemiloasă cu clienții săi, fapt pentru care, Raskolnikov considera că face un bine restului lumii, scăpând-o de acest „păduche” al societății. Acțiunea romanului continuă prin evoluția psihologică a personajului, în urma comiterii crimei. Acesta trece prin frământări interioare extrem de puternice, se pierde pe sine și se regăsește, este răscolit și tulburat, de multe ori pe punctul de a se deconspira, însă cum vor evolua lucrurile, ei bine trebuie să citiți ca să aflați.

Personajele sunt complexe, diversificate, remarcându-se în principal Avdotia Romanovna, sora lui Raskolnikov, o tânără femeie foarte puternică și demnă, de o frumusețe și inteligență aparte, Sonia, fata unui bețiv cu care Raskolnikov s-a împrietenit într-o seară, care s-a sacrificat pentru traiul mamei și a fraților vitregi, devenind prostituată, Razumihin, prietenul protagonistului, extrem de loial, tipul personajului romantic și visător, sau Porfiri Petrovici, un polițist extrem de inteligent și atent la detalii, sau chiar Svidrigailov, tipul omului sincer dar căzut în păcat, loial și romantic, dar nefericit.

„Dragostea îl regenerase, inima unuia cuprindea izvoare nesecate de viață pentru inima celuilalt.”

Protagonistul pe de altă parte, întruchipează condiția omului de geniu, fiind în sine, un personaj de o inteligență excepțională, calculat și care îndrăznește să spere în puterea de evoluție a oamenilor, să vadă dincolo de superficialul cotidianului. Excesele sale de bunătate, demonstrează că acesta nu este un personaj rău, în ciuda etichetei de „criminal” care i s-ar putea pune, și deci crima nu a fost comisă dintr-o dorință acerbă de a ucide, din dorința de a vărsa sânge.

Cred că scena care mi-a atras atenția, care m-a făcut să las cartea din mână și să mă gândesc „Doamne, cât de bine este scrisă.”, a fost undeva în prima sută de pagini (din ediția din imagine), când acesta (naratorul) povestește un vis de al lui Raskolnikov, înfățișându-l pe acesta ca fiind copil și asistând la o scenă deosebit de brutală, când niște bețivi omoară o iapă bătrână în fața lui. Scena este extrem de bine descrisă, moartea se simte printre rânduri, la fel ca și inocența copilului și revolta sa asupra lumii, la această brutalitate. Se face o evidentă diferență, astfel, între cele două categorii de oameni mai sus enunțate, având de asemenea, acest mesaj oniric, un profund înțeles metaforic.

„Suferința și durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conștiință largă și o inimă profundă.”

„Rațiunea e sclava pasiunii.”

Stilul în care este scris acest bildungsroman este cel puțin impecabil, este un clasic greoi, profund, și care necesită o anumită răbdare și un exercițiu literar pentru a putea fi parcurs și înțeles, iar faptul că nu este „la mâna oricui”, îl face special și deosebit. Personal mi-a plăcut extrem de mult, tocmai pentru cugetările filozofice și frământările psihologice ale personajului principal, pentru mesajul extrem de profund transmis și conturat. Consider că este o lectură care trebuie parcursă, fiind de o frumusețe aparte, deci să spun că o recomand, ar fi de prisos.

60

SHARES
facebookShare on Facebook
TwitterTweet
FollowFollow us
customShare
customShare
customShare
customShare
customShare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Fatal error: Uncaught wfWAFStorageFileException: Unable to save temporary file for atomic writing. in /home/uniuneascriitori/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php:35 Stack trace: #0 /home/uniuneascriitori/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php(659): wfWAFStorageFile::atomicFilePutContents('/home/uniuneasc...', '<?php exit('Acc...') #1 [internal function]: wfWAFStorageFile->saveConfig('livewaf') #2 {main} thrown in /home/uniuneascriitori/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php on line 35