Recenzie carte Sfârșitul singurătății - Benedict Wells

Recenzie carte Sfârșitul singurătății – Benedict Wells

Distribuie dacă îți place!
Timp necesar pentru lectura acestui articol: 6 minute

Colecție: Biblioteca Polirom. Actual

Ce mai citim astăzi?

Sfârșitul singurătății scrisă de Benedict Wells apare în 2017 la editura Polirom, traducerea aparținându-i Gabriellei Eftimie – la rândul ei autoare de poezie, în care regăsim melancolia voluptoasă și inevitabila pierdere, abandonul la care viața și societatea, în contextul macro, ne supun. Un titlu potrivit singurătății fiecăruia dintre noi și iluziei că la un moment dat am surmontat distanțele între care doar memoria face transferul de informații, de la clipele fericite, la tragicele întâmplări, multiplicând nesiguranțele și alimentând ideea renunțării, a abandonului – a fiecăruia cu sine în fața istoriei personale.

Recenzie carte Sfârșitul singurătății - Benedict Wells

În urma unui accident tragic de mașină, naratorul își pierde ambii părinți și, de-a lungul întregii vieți, încearcă să le (re)construiască imaginea și o lume din care aceștia, în mod iluzoriu, nu sunt absenți. Rămânând orfani, fiecare dintre frați, Jules, Marty și Liz descoperă fiecare, în ritm cu experiențele prin care trec, cât de mult îi afectează lipsa constantă a părinților.

Fără centrul de greutate al vieții lor, toți trei se refugiază în diferite activități, uneori similare cu ale părinților sau, dimpotrivă, total opuse. Jules, stând la cursuri își imaginează de multe ori că părinții săi încă trăiesc și că se plimbă împreună pe coasta Amalfi, ajungând până în punctul în care dorința de a fi alături de ei este atât de mare, încât totul pare real – ca și când ar exista lângă ei -, având puterea de a simți și descrie chiar mirosul algelor sau al lămâilor din timpul unei călătorii, faptul că sora sa bea vin pentru prima dată la un restaurant cu specific italian și se preface că-i place, când de fapt i se pare oribil.

Momentele de ruptură sunt cele care ne dezvăluie ceea ce poate nu am fi aflat niciodată, ceea ce doar suferind putem descoperi, la fel cum știm sigur că fiecare dintre noi reprezintă o continuare a părinților și, totuși, rămâne o entitate diferită de instanța pe care o creditează cel mai mult, de care este cel mai apropiat și atașat, în care se regăsește și, în același timp, vrea să se desprindă pentru a-și găsi propriul Eu, propria individualitate, propriile pasiuni.

Printr-un schimb neașteptat de emailuri, Jules o regăsește pe Alva, prietena lui de pick-up din copilărie – ascultaseră discuri pe care aceasta le deținea și își creaseră împreună amintiri și speranțe legate de viitor -, însă în prezent aceasta este căsătorită cu un scriitor mult mai matur, pe care cei doi îl admiraseră în secret în tinerețe, pe care îl citiseră împreună și își imaginau că nu ar fi posibil niciodată să îl întâlnească. Această suprapunere a lucrurilor inevitabile, care par atât de îndepărtate privirii și atingerii, este una dintre temele romanului. În momentul în care personajele ajung să aibă ceea ce își doresc, în urma unor ani de suferință și răbdare, acel lucru plin și care le părea destinat în mod absolut, li se ia, se transformă în cel mai mare coșmar sau cea mai mare probă de rezistență.

După ce Jules ajunge la Alva, care locuia împreună cu soțul ei într-o cabană greu accesibilă, devenind chiar preferatul și învățăcelul soțului acesteia, cei doi au o relație – care le fusese interzisă de soț atâta vreme cât el încă trăia – redescoperindu-se și retrăind legătura lor din timpul anilor de studiu. După moartea soțului Alvei, cei doi se căsătoresc, au și doi copii, însă aceasta este scena unei fericiri temporare, Alva confruntându-se cu o formă foarte capricioasă a cancerului. În urma unei lupte continue, susținută de actualul soț, Jules și de copiii acestora, Alva învinge într-o primă etapă cancerul, familia trăind din nou o vreme într-un fel de paradis omenesc, pe care îl simt amenințat de perfecțiunea dorințelor împlinite și a redobândirii demnității și vieții de dinainte.

Dacă după dispariția părinților constatăm că, de fapt, nu știam absolut nimic despre ei, de ce vrem totuși să fim ca ei? Pentru că asta ne aduce mai aproape de ceea ce suntem noi sau de ceea ce credem că suntem, ne împlinește iluzia că putem în vreun fel continua ceea ce ei au lăsat neterminat prin brusca dispariție?

Jules își dorește să devină un adevărat artist al fotografiei, asta doar pentru că tatăl său era un foarte bun cunoscător al acestei arte, un bărbat pasionat de imagini și surprinderea lor, însă după ce străbate o bună bucată din acest drum al împrumutului de pasiuni și al reconstituirii lor, realizează că de fapt acest lucru nu îl aduce mai aproape de tatăl său. E un adevăr crunt, care îl destabilizează și îl determină să renunțe la a se proiecta pe sine în imaginea și idealurile tatălui, cu toate că aceasta nu șterge impresia că după moartea părinților săi viața pe care au trăit-o nu a mai fost cea adevărată, ci una falsă.

Cartea începe, cum ar fi de așteptat, nu cu accidentul părinților, în jurul căruia se construiește întreaga poveste a pierderii și abandonului, ci cu un alt accident stupid de motocicletă, suferit chiar de Jules, un accident care îl găsește internat într-un spital, dându-i posibilitatea de a-și retrăi și regândi existența, de a se întoarce la viața sa de dinaintea dispariției părinților, de a suprapune acea singurătate și anxietate cu tot ceea ce i se întâmplă în prezent, generat de un moment de neatenție, în care vede curba în fața ochiilor, însă nu are puterea de a face nimic pentru că roțile nu au aderență și vede copacul, încearcă să îl evite, dar închide ochii și se trezește după ce coliziunea avusese deja loc.

– Vreau să zic, dacă toată viața ai alergat în direcția greșită, nu crezi că ar putea fi totuși direcția corectă ?”

Eu: «Mă omoară să fiu tot timpul singur.» Alva: «Da, însă antidotul pentru singurătate nu e o relație cu o persoană oarecare, pe care nici măcar nu ai ales-o în mod conștient. Antidotul e sentimentul de siguranță.»”

Articol realizat de Ioana Zenaida Rotariu.

Tags: Ce mai citim?, Ioana Zenaida Rotariu, Libris.ro, literatura universala, recenzie carte
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Fatal error: Uncaught wfWAFStorageFileException: Unable to save temporary file for atomic writing. in /home/uniuneascriitori/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php:35 Stack trace: #0 /home/uniuneascriitori/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php(659): wfWAFStorageFile::atomicFilePutContents('/home/uniuneasc...', '<?php exit('Acc...') #1 [internal function]: wfWAFStorageFile->saveConfig('livewaf') #2 {main} thrown in /home/uniuneascriitori/public_html/wp-content/plugins/wordfence/vendor/wordfence/wf-waf/src/lib/storage/file.php on line 35